Pictez ca să tacă gândurile.

De mică pictam cu ce găseam — inclusiv pastă de dinți. În clasa a cincea, la ora de biologie, am creat un peisaj cu o căprioară dintr-un tub de pastă de dinți. A luat premiu. Era 3D înainte să știu ce înseamnă asta.

Lumea riguroasă a ingineriei

Apoi au venit fizica, informatica, facultatea de construcții — pentru că „arta nu pune mâncare pe masă", îmi spuneau cei din jur. Și astfel, am pus-o undeva, la păstrat. Am explorat lumea fascinantă a ingineriei, am crescut ca profesionist și ca om, învățând rigoarea, precizia și pasiunea pentru detalii.

Regăsirea

Până când, într-o zi, am realizat că am aproape de toate... în afară de acea bucurie pură a creației pe care o simțeam în copilărie. Și atunci i-am permis din nou să iasă la suprafață. Să zică ce are de zis, fără restricții, fără așteptări.

Căutări și experimente

Acum explorez cu pasiune și curiozitate infinită, învățând singură din descoperiri și provocări. Inginerul din mine se împletește cu latura creativă, aducând structură, echilibru și o perspectivă unică în fiecare lucrare.

Dacă simți o rezonanță cu vreuna din trăirile mele, dacă găsești în experimentele mele vreo emoție sau o poveste care te atinge, m-aș bucura nespus.

Dacă această tensiune dintre rigoare și libertate îți este familiară, este posibil ca lucrările mele să creeze o rezonanță personală.